Mădălina Fotache – un suflet cald care transformă compasiunea în acțiune și bunătatea în mod de viață.
Cu o inimă cât un univers și o credință profundă în bine, Mădălina este acel suflet rar care, deși nu caută luminile rampei, strălucește prin tot ce face. Poartă în ea o bogăție care nu se poate măsura în lucruri, ci în bunătate, empatie și dăruire sinceră. Se consideră un om simplu, dar viața ei arată cum tocmai simplitatea, trăită autentic, poate schimba vieți.
În februarie 2012, a dat viață Asociației Cultural-Creștine „Aripi de Înger” – un vis crescut din iubirea față de oameni și dorința profundă de a aduce alinare, speranță și lumină acolo unde mulți văd doar întuneric. De atunci, și-a pus sufletul în slujba celor bolnavi, celor uitați, copiilor din familii vulnerabile și mamelor aflate la răscruce.
Pentru Mădălina, generozitatea înseamnă prezență – acea întâlnire sinceră cu suferința, cu bucuria simplă a unui copil și cu legătura profund umană dintre oameni. Crede cu toată inima că greutățile vin nu să ne despartă, ci să ne apropie, iar o mână întinsă aduce înapoi zâmbete, recunoștință și speranță.
„Aleg compasiunea. Aleg să fiu alături de sufletele nevinovate care au nevoie de ajutorul nostru, al tuturor.”
Pentru ea, aceste cuvinte nu sunt doar un gând, ci un mod de a trăi – un drum plin de sens, iubire și dedicare. Mamele pe care le sprijină o numesc „doctor de suflete” sau „îngerul copiilor”, iar acele cuvinte reflectă recunoașterea sinceră a unei vieți trăite în slujba binelui. A trecut prin încercări, a înfruntat propriile temeri, dar le-a transformat în lumină – lumină pe care astăzi o oferă cu generozitate celor din jur.
„Sunt recunoscătoare că Dumnezeu mi-a dăruit această misiune: aceea de a investi în oameni.”
Cine ești și cum ai ajuns pe drumul pe care ești azi?
Sunt un om simplu care aparent nu are nimic, decât o mare bogăţie interioară. Mă consider un om bogat pentru că nu încetez să-i alimentez pe ceilalți cu bunătatea mea, pentru că nu obosesc să cred în ceva superior mie.
Sunt mamă de gemeni, băiat și fată, mamă de copil special, o mamă greu încercată, care și-a crescut, educat și format singură copiii.
Nu sunt bogată din punct de vedere material, dar la capitolul „copii” am câștigat. Ei sunt comoara mea, motivul pentru care am găsit mereu puterea să merg mai departe, chiar și atunci când viața m-a încercat din greu.
Greu încercată de nenumărate ori, fiecare zi alături de ei a fost o lecție, fiecare reușită a lor — o victorie personală, și fiecare cădere — un nou început, pentru noi toți. Aș fi putut avea orice pe lumea asta, dar nimic nu s-ar fi comparat cu bucuria de a fi mama lor. Așa am realizat că sufletul meu e plin, chiar dacă buzunarele sunt goale. Ei sunt bogăția pe care niciun om, niciodată, nu mi-o poate lua!
Profesional sunt: fondatoarea Asociației Cultural-Creștină ”Aripi de Înger”, manager proiect, organizator de evenimente, consilier dezvoltare personală, terapeut, trainer și profesor învățământ primar în sistemul de stat.
De aproximativ 2 ani îmbrățișez meseria de profesor învățământ primar și în sistemul de stat din dorința de a aduce schimbări care să vină în sprijinul copiilor, părinților …societății.
Tot ceea ce ţi se întâmplă în viaţă se întâmplă cu un scop precis, la momentul oportun, fie că eşti sau nu pregătit să îţi asumi. Așa s-a întâmplat și în momentul în care am decis să înființez Asociația Cultural-Creștină „Aripi de Înger” și să dau frâu liber dorinței, evoluției și bunătății.
Fiului meu îi datorez ceea ce este astăzi Asociația și ceea ce sunt eu în calitate de manager de proiect. Deși fiului meu îi datorez starea mea de bine din prezent, acesta nu a fost și nu este încadrat în această Asociație decât ca voluntar, la fel ca toți ceilalți tineri. Am considerat că asociația trebuie să fie pilonul principal care schimbă vieți și destine pentru cei aflați în suferință și sărăcie, …..pentru întreaga societate.
Care este misiunea ta? Ce te motivează în fiecare zi să faci ceea ce faci?
Unul dintre îndemnurile mele de referinţă este: „Nu face lucrurile bine, fă-le perfect! Fii îndrăzneţ, fii primul, fii diferit, fii corect!” (Dale Carnegie).
Îmi plac provocările şi sunt mereu în căutare de idei, proiecte – în general de orice este nou şi avangardist. Încerc să mă proiectez permanent în viitor şi da, cu riscul de a părea lipsită de modestie, eu sunt o persoană dornică mereu să înveţe, inclusiv din greşeli, să fie tot mai elevată, de aceea consider că pregătirea profesională constantă este un „must” în orice profesie ori activitate şi la orice vârstă. Plafonarea, rutina ori autosuficienţa nu mă caracterizează.
Deşi ar putea să pară surprinzător, mă preocupă şi în prezent pregătirea profesională.
Am finalizat studiile în Telecomunicații, Științe ale Educației, master în Management Educațional și în prezent sunt studentă la studii masterande Comunicare Organizațională.
Am absolvit și numeroase cursuri de scurtă durată, atât cu prezență fizică cât și on-line pentru că, am înţeles că tot ceea ce mi se întâmplă în viaţă se întâmplă cu un scop precis, la momentul oprtun, fie că sunt sau nu pregătită, trebuie să îmi asum. „Nimic nu este întâmplător”! Deschiderile către anumite drumuri mi-au fost și sunt oferite de anumite împrejurări, în funcție și de pregătirea mea profesională dar și ca om sau, de cele mai multe ori, de oamenii care îmi sunt alături în anumite moment, care mă îndrumă, cu care interacţionez zi de zi şi, mai ales, mă îndrumă în alegerile făcute.
De când am înființat Asociația Cultural-Creștină Aripi de Înger, de 13 ani, nu mi-a lipsit nicio zi motivaţia de a… merge mai departe, de a-mi testa limitele, de a deveni „mâine” versiunea mea mai bună de „azi”!
Fiecare proiect derulat şi încheiat cu succes reprezintă un motiv de satisfacţie, a lucrului bine făcut!
Cu sensibilitate și echilibru, ofer tuturor celor aflați în suferință lumină și speranță, sprijinul necondiționat de care au nevoie pentru a depăși obstacolele vieții.
Pe noi românii ne caracterizează empatia, faptele bune, iubirea de semeni și de aceea strigătul meu de ajutor a fost mereu auzit din toate colțurile țării dar și în străinătate. Astfel, de-a lungul anilor am mobilizat mii de voluntari, sponsori, oameni de bine care au format o filială a ”Faptelor bune împreună!”
În curând împlinesc 48 de ani și întreaga viață mi-am dedicat-o binelui, faptelor bune împreună, dezvoltării armonioase a copiilor și mamelor…..a societății.
Cu dedicare și implicare îmi ofer timpul și energia pentru a face un colț de lume mai bun, mai frumos mai empatic.
Din dorința de a promova Argeșul dar și din nevoia de cultură și artă, de tradiție, datini și obiceiuri am organizat numeroase festivaluri, concerte, ateliere cu specific tradițional în funcție de evenimentele importante din viața noastră de român, sărbătorite pe parcursul unui an.
Ce înseamnă pentru tine să „schimbi lumea”?
Nu este simplu să îți dorești să schimbi lumea, pare imposibil, dar am practicat ceea ce se numeşte „a te pune în locul celuilalt”, pentru a înţelege şi perspectiva interlocutorului. Ştiu să accept criticile, discuţiile în contradictoriu dar niciodată lipsa de respect.
Deviza mea și a asociației este: COPIII SUNT VIITORUL, NOI SUNTEM MODELATORII pentru că știu că tinerii şi copiii, indiferent de situaţia în care se află, reprezintă o forţă și împreună putem schimba lumea în bine.
Fericirea mea constă în faptul că, Dumnezeu mi-a oferit un dar: darul de a investi în oameni, de schimba vieți și destine, de a dărui ”aripi”. Dăruirea şi implicarea reprezintă viața în complexitatea ei: oameni, acțiuni, sentimente, visuri, opinii, experiență, bucuria de a primi zâmbete şi mulţumiri, de a ajuta oamenii.
Asociația Cultural- Creștină „Aripi de Înger” este prima Asociație care a abordat toate domeniile: caritabil, spiritual, cultural, educațional ( formal și nonformal), dezvoltare personală, terapia prin imbrățișare, terapia prin artă și creație, într-o perioadă în care nu exista deschidere către aceste domenii, cu mențiunea că au fost și sunt oferite GRATUIT copiilor, tinerilor și familiilor acestora. De menționat că, deși TERAPIA ABA – COMPORTAMENTALĂ atât de necesară copiilor diagnosticați cu AUTISM, ADHD, SINDROMUL DOWN și alte afecțiuni, reprezintă o grea încercare financiară pentru părinți deoarece este foarte costisitoare, în cadrul Asociației, am reușit, cu ajutorul donațiilor să o oferim în mod gratuit.
Care a fost cea mai mare provocare pe care ai întâlnit-o în parcursul tău?
Fiecare zi din viața mea reprezintă o provocare. Fiecare caz prezentat reprezintă o provocare și totodată o binecuvântare.
Aș dori să evidențiez și DUREREA MEA .
Viața în asociație îmi aduce și durere, nu doar satisfacția BINELUI OFERIT.
În unele zile mă vindec și în unele zile mă rup din nou…. Și realitatea este că durerea nu este o linie dreaptă sau o scară pe care o urci și într-o zi se termină. Nu există o treaptă finală în care, dintr-o dată, totul este bine. Nu funcționează așa. Durerea mea, a persoanelor dragi care au purtat o luptă crâncenă cu boli nemiloase și care din păcate au pierdut, mi-a lăsat un gol adânc în suflet…..pare că lupta și ajutorul oferit atât de mine cât și de asociație, nu a avut niciun efect. Nu pot să nu îmi aduc aminte, că am pierdut o prietenă diagnosticată cu cancer chiar de ziua mea. Cel mai dureros lucru pentru mine este să ofer ajutor la înmormântarea mamelor și copiilor cu diagnostice grave, grele. Sufăr cumplit când copiii rămân orfani de mame…..sufăr cumplit când copiii devin îngerași. Suntem ca o familie, împărțim bune și rele…..dar relele le detest. Speranța rămâne și după moarte……
Toate proiectele mele sunt pornite din suflet și au avut o evoluție constantă în timp. Fiecare vis sau dorință s-a transformat în proiecte la care am lucrat cu pasiune, alături de întreaga echipă, fiind susţinută cu multă energie de oamenii din jur: voluntari, sponsori, prieteni, colaboratori, instituţii private sau publice care înţeleg necesitatea implicării în proiectele sociale.
Misiunea asociației este aceea de a cultiva deschiderea creând un climat psihologic special, o atmosferă de încredere ce îi conduce pe participanții la acțiunile și proiectele noastre la un inter-schimb mutual prin care ”dau și primesc” influențe.
Pe plan personal, cea mai mare provocare a fost aceea de a reuși să îmi cresc și să îmi educ singură copiii, fără nici un ajutor. Este foarte greu să rămâi pe stradă cu doi copii de mână, cu toată munca pierdută și cu replica ”Valoarea ta ca femeie și mamă este 0 barat. Descurcați-vă!” Și se pare că viața ne-a dat cea mai bună replică ”Nu există nu se poate”.
O altă provocare a fost lupta crâncenă pe care am dus-o cu AUTISMUL și faptul că după mulți ani de suferință am învățat să merg la braț cu AUTISMUL și să îl valorific.
Consider că Autismul este binecuvântarea și mântuirea de care eu și copiii aveam nevoie.
Cum reușești să depășești obstacolele și să îți menții motivația?
„You must be the change you want to see in the world” este un alt îndemn pe care l-am adoptat de mult timp şi pe care consider că am reuşit să îl transpun în viaţa mea, ca pe un modus vivendi, pentru că este un mod de a mă motiva în tot ceea ce fac, zilnic, atât în viaţa profesională cât şi personală: nu stau şi nu aştept să îmi facă cineva viaţa mai bună, să-mi determine viitorul altfel decât mi-l doresc eu. Dacă este ceva ce consider că trebuie făcut mai bine, mă mobilizez şi fac. „Nu există nu se poate”! Nu mă las pradă deznădejdii pentru că îmi este teamă ca într-o zi să nu mă mai pot ridica.
Și chiar dacă nu mai pot, tot mai pot puțin.
Maturizarea vine la pachet cu pace și echilibru!
Ai avut un moment de cumpănă în care ai vrut să renunți? Ce te-a făcut să mergi mai departe?
Momente de cumpănă există în fiecare dintre noi. Norocul meu este că în momentul meu de cumpănă și de disperare, Dumnezeu imi trimite câte un semn prin copiii cu care lucrez, prin mămicile din asociație, prin colabolatori, voluntari, sponsori, etc. Din dezamăgirea mea și din ideea de a renunța iau naștere cele mai puternice proiecte. Sunt ca o pasăre PHOENIX, renasc din cenușă și creez un diamant pe care îl dăruiesc cu multă dragoste societății.
Cine este femeia care te-a inspirat cel mai mult și de ce?
Am avut norocul de a avea o copilărie frumoasă la bunicii mei care locuiau la sat. Acolo am descoperit lada cu straiele de sărbătoare cusute de bunicele mele, am participat la sărbătorile de la sate și sorbeam cu privirea esența „vieții la țară”, tradiții, datini și obiceiuri. Ascultam până noaptea târziu poveștile pline de tâlc, spuse de bunicile mele dar și de sătenii din sat.
Cu emoție, respect și admirație, îmi îndrept gândurile către doamna mea învățătoare…..îmi este un ghid permanent. Ce zbor minunat au avut cuvintele doamnei mele învățătoare!
Ce sfat ai oferi femeilor care își doresc să își urmeze pasiunea, dar se tem să facă primul pas?
Dacă ar fi să dau un sfat tinerelor femei la început de carieră, ar fi acela să-şi urmeze în primul rând inima şi să îşi aleagă drumul numai dacă le place cu adevărat acea meserie, dacă o înţeleg şi mai ales dacă sunt dispuse la ani lungi de sacrificii personale, învăţare continuă şi, de asemenea, să fie pregătite pentru toate provocările cu care se vor confrunta pe viitor în orice domeniu (şi nu vor fi puţine). Şi, mai ales, să nu aleagă între viaţa personală şi cea profesională, ci să le îmbine pe amândouă.
Pentru a-și crește copiii, mamele singure trebuie să aibă integritatea celor mai buni bărbați și căldura tuturor femeilor dar trebuie să nu uite că și ele au nevoi, dorințe și neîmpliniri. Se poate visa și se poate îndeplini orice dorință dacă există echilibru, determinare și pace în suflet.
Nu de puţine ori m-am confruntat cu situaţia în care mamele, deşi îşi doresc să îşi reia viaţa socială, aleg să rămână acasă pentru a nu fi mai puţin… mame.
Munca nu înseamnă a fi mai puţin mamă, însă oferă fericire și împlinire, lucru de care vor beneficia şi copiii.
O altă problemă pe care am întâlnit-o de-a lungul anilor la mamele cărora le-am oferit consiliere a fost lipsa de încredere în propriile forțe, ”sunt prea bătrână să mai fac o școală”, ”să obțin permisul de șofer era visul meu”, ”mi-aș fi dorit să urmez o facultate”. NICIODATĂ NU ESTE PREA TÂRZIU! NICIODATĂ NU POȚI FI BĂTRÂN PENTRU A ÎNDEPLINI UN VIS! NU EXISTĂ NU SE POATE!
Esența constă în dorința de a îndeplini un vis folosind echilibrul, armonia și pacea interioară iar alături de ambiție și perseverență drumul spre succes va fi unul simplu și sigur
Unde te vezi peste 5 ani și ce schimbare ți-ai dori să aduci în lume?
Și eu mă întreb deseori unde voi fi peste 5 ani și cine voi fi… Unde voi fi, e greu de spus dar cum voi fi știu sigur, voi fi cel puțin la fel ca și acum..
Nu știu unde mă văd în următoarele luni, nu știu ce voi face pentru că viața e imprevizibilă și întotdeauna va apărea ceva la care nici macăr nu m-am gîndit.
Gândesc global, acționez local, adică în interiorul meu și până atunci viața mea se va îmbunătăți, se va transforma.
Îmi doresc să fiu în continuare un model prin atitudinea mea față de mine, față de viața mea și față de ceilalți. Este cât se poate de clar că mă gândesc doar la EVOLUȚIE, atât în viața mea personală cât și profesională și socială. Mă văd tot zîmbăreață și optimistă, dar mă văd departe. Mai bogată sufletește și împlinită cu tot ce este în interiorul meu și în afara mea.
Îmi doresc să fiu sănătoasă, măcar așa cum sunt acum….și sunt convinsă că izvorul meu de idei nu va seca, că voi avea puterea să îmi ajut semenii necondiționat, că tinerii și copiii vor avea parte de o dezvoltare armonioasă și le voi oferi aripile de care au nevoie pentru a reuși în viață, că cei suferinzi vor beneficia de ajutor și alinare…voi crede în continuare că voi reuși să schimb lumea, AJUTÂND și DĂRUIND.
Nu contează unde voi ajunge peste cinci ani – cu condiția să fiu acolo unde n-aș fi îndrăznit să mă visez cu cinci ani în urmă.
