Luana Andreea Arsene – Vocea care dă sens lumii prin cuvânt și implicare
Într-o lume în care adevărul are nevoie de voci curajoase și clare, Luana Andreea Arsene se remarcă prin forța cuvântului rostit și scris cu sens, empatie și responsabilitate. Redactor șef-adjunct la Argeș Expres, Luana este mai mult decât un jurnalist: este o arhitectă a realității cotidiene, o punte între comunitate și valorile care merită văzute, înțelese și respectate.
În cadrul proiectului „Femei care schimbă lumea”, Luana aduce o contribuție esențială prin modul în care scrie, dar și prin modul în care trăiește ceea ce scrie. Fie că este vorba de articole culturale, sociale sau sportive, vocea ei este una echilibrată, empatică și profesionistă. Cu fiecare material publicat, face vizibile poveștile celor care, altfel, ar rămâne în umbră.
Dincolo de presă, Luana este profund ancorată în viața comunității. Se implică activ în proiecte educaționale și culturale, susține cauze sociale, promovează valorile locale și oferă sprijin concret celor care au nevoie. Este o prezență discretă, dar constantă, acolo unde contează cel mai mult: în mijlocul oamenilor.
Recunoscută și premiată – inclusiv în cadrul competiției Press Cup Dr. Oetker pentru activitatea sa în domeniul sportului – Luana dovedește că jurnalismul practicat cu pasiune și respect poate deveni o formă de activism elegant și profund.
Luana nu doar relatează fapte – ea schimbă percepții. Nu doar scrie povești – ci le face să conteze.
Într-o lume în care cuvântul e adesea grăbit sau golit de sens, ea mi-a reamintit puterea cuvântului rostit cu grijă, cu adevăr și cu responsabilitate. A adus în proiect o profunzime calmă și o perspectivă onestă, care nu doar informează, ci atinge sufletul.
Cine ești și cum ai ajuns pe drumul pe care ești azi?
Sunt Luana, mamă a trei copii: Alia, Darius și Sebastian. Am absolvit Facultatea de Jurnalism, o școală de Televiziune și lucrez în domeniu de aproape 20 de ani. Am lucrat la Antena 3 București și de 7 ani fac parte din echipa Argeș Expres – ziar, radio, agenție imobiliară. M-am născut acum 40 de ani, în ziua de Înălțare (la fel ca fratele meu), iar toată viața mi-am ghidat-o după dictonul „Nihil Sine Deo”, pe care mi l-am tatuat la un moment dat… Cred foarte mult în Divinitate și în destin. Mai cred că Universul îți întoarce, ca un bumerang, tot ceea ce oferi. Totodată, cred în bunătate, empatie, altruism, iubire, telepatie, intuiție, iertare și perseverență. Iubesc muzica, lectura, poezia, fotografia, fluturii, călătoriile, muntele și sportul. Sunt fascinată de cultura turcă și de tot ce înseamnă Auschwitz (am citit zeci de cărți pe această temă și nu m-am plictisit…).
Care este misiunea ta? Ce te motivează în fiecare zi să faci ceea ce faci?
Dumnezeu mi-a dat 3 copii minunați. Clar, una dintre misiunile mele aici este aceea de a fi mamă. Totodată, mi-a dat empatie și un munte de sensibilitate. Mi le-am folosit implicându-mă în campanii umanitare, în soluționarea unor cazuri sociale, ajutând în măsura în care am putut… Mă emoționează foarte tare copiii și bătrânii aflați în suferință și mă umplu de revoltă interioară pentru că nu dispun de suficiente resurse financiare astfel încât să pot ajuta mai mult! Dar, prin prisma job-ului, am mediatizat cazuri umanitare ori de câte ori le-am întâlnit sau mi s-a solicitat. Din zecile de cazuri cu care am interacționat, am două care mi s-au lipit de suflet… Doi copii, unul bolnav de cancer, căruia medicii români nu-i dădeau șanse de supraviețuire, și având nevoie urgentă de sume fabuloase pentru a cere o a doua părere în străinătate. Celălalt, pasibil de cancer dacă nu suferea o serie de 5-6 intervenții în America. Pentru ambii am fost piatra de temelie în procesul vindecării. Cum? Mi-am pus tot sufletul în scrierea unor materiale care au ajuns sub ochii oamenilor potriviți, s-a reușit colectarea banilor, iar acum, după 12, respectiv 7 ani, ambii copii sunt vindecați, sănătoși, frumoși și am satisfacția, văzându-i, că am contribuit (infim, poate) la salvarea lor.
Ce înseamnă pentru tine să „schimbi lumea”?
Poți schimba lumea prin puterea exemplului. E o vorbă care spune că “Binele se face în liniște. Restul e doar teatru.” Discutabil! Uneori, e nevoie să scoți în față publicului fapte de bine, ca alții să te urmeze. De asemenea, putem schimba lumea încercând să nu mai judecăm! Eu nu judec oamenii. Niciodată nu știi ce dedesubturi se află într-un cămin, într-un cuplu sau, de exemplu, ce traume ascunde o persoană care consumă alcool. E ușor să pui etichete, dar, înainte trebuie să te privești în oglindă. Nu trebuie să uităm că nu există om fără de pată. Având gândirea aceasta, nici nu mă afectează părerile negative pe care le-ar putea avea cineva despre mine, iar asta îmi oferă un confort mental incredibil! Totodată, niciodată nu am dorit răul cuiva chiar dacă, poate, a fost nedrept cu mine și mi-a produs suferință sau m-a blamat. Privesc cu milă astfel de oameni și de fiecare dată dreptatea a făcut-o Cel de Sus.
Care a fost cea mai mare provocare pe care ai întâlnit-o în parcursul tău?
La 19 ani am rămas însărcinată. Urma să susțin examenul pentru admiterea la facultate. Facultate la care visam de pe la vreo 12 ani – de atunci îmi propusesem să urmez Jurnalismul. Părinții mei erau nerăbdători să mă vadă studentă, să fie martori la îndeplinirea visului meu și, ulterior, la dezvoltarea unei importante cariere în domeniu. Am aflat că sunt însărcinată în urma unei probleme medicale, iar medicul mi-a spus atunci că dacă „prin absurd” mă gândesc să păstrez sarcina, există riscul de 50% ca bebelușul să fie născut cu grad mare de handicap. Fără să asculte decizia mea, se pregătea de începerea procedurii pentru întreruperea sarcinii. N-am stat deloc pe gânduri, i-am spus că orice risc ar exista, voi da naștere acelui copil. Azi poartă numele Sebi, are 20 de ani și nu doar că este întreg fizic, dar e, cu siguranță, unul dintre cei mai buni copii din lume. Student la Drept, cu rezultate școlare extraordinare și cu niște calități morale de care sunt foarte mândră!
Cum reușești să depășești obstacolele și să îți menții motivația?
Poate părea clișeic răspunsul, mamă fiind, dar copiii sunt cei care mă motivează în tot ceea ce fac. Deseori am mustrări de conștiință că nu sunt o mamă prea bună pentru că nu reușesc să petrec suficient timp de calitate cu ei. Deși, mare parte din timpul liber pe care îl am îl aloc ducându-i la cursurile de tenis, înot, fotbal, etc. Am încercat să-i angrenez în cât mai multe activități extrașcolare: sportive, călătorii – dezvoltându-le capacități de care consider că vor avea mare nevoie în viața de adult.
Ai avut un moment de cumpănă în care ai vrut să renunți? Ce te-a făcut să mergi mai departe?
Mulți ani m-am luptat cu anxietatea și ipohondria. Au fost momente în care clacam psihic, simțeam că-mi fuge pământul de sub picioare, nu reușeam să mai văd lumină în viața mea. Am apelat la psihoterapie, am citit mormane de cărți de dezvoltare personală, motivaționale, pentru schimbarea chimiei creierului, totul pentru a reuși să fiu un om funcțional! Și acum, ajung din nou la Divinitate, fiind convinsă că ajutorul de acolo a venit. Atunci când nu mai găseam soluții pe Pământ, priveam către Cer! Nu sunt vindecată complet. Încă am vulnerabilități, dar există, cu siguranță, un progres major. Contează foarte mult sprijinul familiei, al celor apropiați. E drept, nu întotdeauna am avut lângă mine persoanele potrivite. De aceea încă-mi reproșez că uneori am pus virgulă acolo unde trebuia pus punct.
Cine este femeia care te-a inspirat cel mai mult și de ce?
Tendința naturală este să spui „mama”, „bunica”… dar aș numi-o aici pe doamna profesor de Limba Română – Nina Dejanu. Asta pentru că parcursul meu profesional i se datorează, în mare parte. M-a învățat un lucru esențial: să vorbesc și să scriu corect gramatical! Mi se pare aptitudinea cea mai de preț cu care ieși din școală. Mă deranjează foarte mult folosirea incorectă a limbii române și devin enervantă atunci când îi corectez pe cei care se exprimă greșit. Nu o fac din snobism, ci ca să ajut. Depinde de ei dacă tratează asta ca pe un ajutor sau ca pe o ofensă. Revenind, doamna profesoară Dejanu mi-a fost dascăl în clasele V-VIII. N-am excelat la matematică, dar la Limba Română eram olimpică. Dna Dejanu era de-o admirabilă eleganță, dar extrem de exigentă. În ochii celor „certați cu școala” poate părea „rea”. Dar tocmai datorită severității dumneaei, mulți elevi care i-au trecut prin mână se exprimă astăzi corect. Citeam cel mai bine din clasă, realizam cele mai apreciate compuneri și mi-a zis:„Fata mea, tu ai condei! Te văd ziaristă!”.Aveam vreo 12 ani, iar până atunci mă visam profesoară de balet (am făcut 8 ani de balet). Așadar, cuvintele doamnei Dejanu mi-au croit drumul profesional…
Ce sfat ai oferi femeilor care își doresc să își urmeze pasiunea, dar se tem să facă primul pas?
Sfatul pe care i-l ofer fetiței mele: să aibă curaj, să fie asumată, să creadă cu sfințenie în visurile ei. Să se pună întotdeauna pe primul loc. Să studieze, să se autoeduce, să experimenteze, să caute sprijin, un anturaj bun, să iubească, să își asculte instinctele, iar fiecare eșec să-i fie rampă pentru următoarea reușită! Sunt sfaturile pe care mi-aș fi dorit să le primească și Luana mică — și, mai ales, să le urmeze…
Unde te vezi peste 5 ani și ce schimbare ți-ai dori să aduci în lume?
Este mai puțin relevant „unde”, ci „lângă cine”!
Peste 5 ani vreau să-mi rămână alături — și să fie bine — oamenii pe care îi iubesc: familia, prietenii!
Să fim cu toții sănătoși, să nu pierdem pe nimeni și să trăim, poate, într-o lume mai bună — pe care doar noi ne-o putem construi, astfel:
Să învățăm să ne prioritizăm, să ne înconjurăm de oameni potriviți și să stăm departe de cei toxici, să trăim în echilibru, să-i oferim sufletului liniște, să zâmbim, să prețuim mai mult viața, să ne bucurăm de lucrurile mărunte, să călătorim, să ne conectăm cât mai des cu natura și să iubim!
Să nu ne temem să oferim dragoste, pentru că:„Unde este iubire, acolo este viață.” (Mahatma Gandhi)
O măgulire, o validare a faptului că munca mea lasă urme. În sensul bun! O ocazie de a cunoaște, la rândul meu, alte femei din comunitate, care reprezintă puterea exemplului. De asemenea, o amintire dragă, valoroasă, pe care copiii mei o vor revedea/reciti, cu bucurie, peste ani și ani!
Căldură și profesionalism. Cred că aceste două însușiri te caracterizează foarte bine. Ești un om cald, blând, zâmbitor, pe care am impresia că-l cunosc de foartă multă vreme. În ziua shooting-ului nu eram în cea mai bună formă fizică și am apreciat mult că ai știut să-mi oferi un confort mental, fizic, să mă aduci cu ușurință "în poveste", mi-ai oferit sprijin moral, iar rezultatul este pe măsură. Experiența propriu-zisă și tot ce am enumerat anterior. Până la urmă, a fost o bună ocazie de a mă autodescoperi. Nu cred că am făcut vreodată vreun exercițiu de imaginație, adresându-mi întrebările din interviul tău. Așa că a fost un bun prilej de a face o recapitulare a ceea ce însemn și a-mi aminti momente plăcute din trecutul personal și profesional. Te felicit pentru tot ce a presupus acest proiect minunat, pentru toată munca, fiind ușor vizibil că o desfășori cu suflet și bucurie! Mulțumesc pentru tot!
Căldură și profesionalism. Cred că aceste două însușiri te caracterizează foarte bine. Ești un om cald, blând, zâmbitor, pe care am impresia că-l cunosc de foartă multă vreme. În ziua shooting-ului nu eram în cea mai bună formă fizică și am apreciat mult că ai știut să-mi oferi un confort mental, fizic, să mă aduci cu ușurință "în poveste", mi-ai oferit sprijin moral, iar rezultatul este pe măsură. Experiența propriu-zisă și tot ce am enumerat anterior. Până la urmă, a fost o bună ocazie de a mă autodescoperi. Nu cred că am făcut vreodată vreun exercițiu de imaginație, adresându-mi întrebările din interviul tău. Așa că a fost un bun prilej de a face o recapitulare a ceea ce însemn și a-mi aminti momente plăcute din trecutul personal și profesional. Te felicit pentru tot ce a presupus acest proiect minunat, pentru toată munca, fiind ușor vizibil că o desfășori cu suflet și bucurie! Mulțumesc pentru tot!
Luana Arsene
Designer
