Andreea Săvescu – Femeia care oferă aripi celor care vor să zboare
Cine ești și cum ai ajuns pe drumul pe care ești azi?
Cine sunt, aflu încă, mereu descopăr ceva nou. Sunt mamă a doi adolescenți formidabili, sunt profesoară de filosofie, sunt cercetașă și uneori antreprenor. Drumul mi-a plăcut mereu, sunt șofer de cursă lunga pentru familie și prieteni și am ajuns pe drumul acesta având în mâini o hartă complexă, cărări de munte, răscruci, popasuri, suișuri și coborâșuri, prieteni de drum, familia.
Care este misiunea ta? Ce te motivează în fiecare zi să faci ceea ce faci?
Să fie o singură misiune? Pentru fiecare rol cred ca am câte o misiune, două… Poate ce revine în viața mea de fiecare dată este să fiu disponibilă pentru ceilalți, uneori pentru aproapele de departe.
Ce înseamnă pentru tine să „schimbi lumea”?
În primul rând să o privești cu alți ochi. Apoi, să te schimbi pe tine, într-o variantă mereu mai bună. Să ajuți, să ierți…
Aici încerc să urmez voința lui Baden Powell, fondatorul cercetășiei, care, în testamentul său le cere cercetașilor: Să lăsați lumea un pic mai bună decât ați găsit-o. Acest UN PIC îmi dă mie speranță. Eroi ai faptelor mărunte. De multe ori și un zâmbet ne schimbă lumea. Dar eu sunt destul de serioasă, deci nu cred că mă calific.
Care a fost cea mai mare provocare pe care ai întâlnit-o în parcursul tău?
Pe cea mai mare nu am întâlnit-o încă!
Cum reușești să depășești obstacolele și să îți menții motivația?
Cu puțin stoicism, uneori cu umor. Depinde de obstacole, ca cursa de 400 m garduri nu am participat, dar am dărâmat ziduri, am sărit peste pârleaz, am doborât uși încuiate.
Ai avut un moment de cumpănă în care ai vrut să renunți? Ce te-a făcut să mergi mai departe?
Cu toții renunțăm la multe lucruri în viață, și alegem multe altele pentru care luptăm și la care nu renunțăm.
Cine este femeia care te-a inspirat cel mai mult și de ce?
Ca oricare dintre noi, am mai multe modele. Dascăli, prieteni, rude și mai ales sfinți. Dar doamna care și-a pus amprenta asupra mea, alături de mama este mătușa mea, sora tatălui meu. Profesoară și ea, un om care a dăruit totul, toată viața ei, care a trăit pentru familia ei, pentru ceilalți, care a împărțit cu bucuria, care a alinat suferinți și a sters lacrimi, care a încurajat, a sfătuit și a iertat. A fost demna și modestă. A știut când să tacă și ce să rostească ferm. A suferit pentru ceilalți și s-a bucurat de bucuriile lor.
Ce sfat ai oferi femeilor care își doresc să își urmeze pasiunea, dar se tem să facă primul pas?
Le-aș spune să
Unde te vezi peste 5 ani și ce schimbare ți-ai dori să aduci în lume?
In globul meu de sticlă ? Eu știu? Aș vrea să țin nordul. Să merg mai departe.